În zbor

Tabloul dimineții: pescăruși zburliți de foame dau târcoale toamnei. Nu știu că iarna-i va surprinde pe aceleași meleaguri citadine. S-au învățat leneși, oamenii sunt generoși când e vorba de hrănit păsări. Așa se simt o treaptă mai aproape de mântuire. Marea e însă departe. Acolo e sufletul lor, al pescărușilor.

Reclame

Dar

Acasa inimii. Acolo unde simți cel mai bine culorile sufletului. Ca și cum le-ai putea pipăi, frământa-n pumn și dărui lumii. Ori mai degrabă unui om.

Din viață

În tren. O femeie (aproape) a străzii, cu pruncu-i în brațe. Aproape 40 de minute de plâns, țipat, „orăcăit” și 10 minute de liniște, cu băiatul dormind. N-am văzut în viața mea asemenea dovezi de dragoste și încercări de liniștire precum în cele 40 de minute. Cât calm, câtă răbdare, ce mângâiere! Și cât cearcăn… În celelalte 10 minute au dormit/ațipit amândoi, ea cu teamă să nu-l scape din brațe.

Nu credeam că Dumnezeu umblă neștiut și pe aici, printre oameni. Poate că ar trebui să fiu mai atentă.

Pasager

Curios să constați că lucruri, obiceiuri care-ți făceau odinioară plăcere te lasă acum nepăsător. Nu te mai regăsești în ele, nu ți le mai dorești, nu le mai cauți, nu le mai regreți. Semn că totul, în viață, e trecător.