Momentul acela (5)

…în care pasul tot mai mic, tot mai greu îți săgetează inima, picurând-o cu dor de mai-tinerețile lor.

Reclame

Public

Descopăr și învăț, totodată, că dragostea cea mai puternică dintre un bărbat și o femeie este aceea care nu te-mpinge nicio clipă s-o scrii. Ci doar s-o trăiești, în doi. Subiectele (sau obiectele) adorației noastre (în literă și cuvânt) pot fi oricare, instantanee stradale ori zămisliri poetice ale gândului, mai puțin trăirile intime ale inimii. Atunci când o povestești amănunțit, dragostea se transformă-n bun public. Adeseori batjocorit, aruncat, strivit tocmai de aceia care nu-i cunosc însemnătatea și/sau gingășia. Sau, dacă le-au cunoscut, le-au pierdut cumva, între timp, pe cale.
Aviz cititorilor: aici povestim vise/visuri, gânduri, emoții, cuvinte. Nicidecum intimități de jurnal. Mai curând v-aș dărui o melodie.

Binele

De ce ne place să facem bine? Pentru că așa e corect, frumos, cinstit, potrivit? Pentru că e izbăvitor, înduioșător? Pentru că ne pasă? Pentru că așa scrie în carte? Sau pentru că ne-am obișnuit să credem că faptele bune aduc, mai rapid, mântuiri? Alegem mereu ‘subiectul’ grijii noastre. Normal, nu? Doar n-o să salvăm noi ‘lumea’. Uneori, nici pe noi nu ne putem salva/îngriji/liniști. Apoi, facem pomeni. Știm clar că toți cei plecați nu mănâncă. Ne îndulcim dorul de ei cu așa zisa datorie-mplinită. Așa e cutuma, așa practicăm. Alegem și atunci. Ne-ndreptăm uneori spre cel mai în nevoie, alteori spre primul apropiat, pentru că ‘celălalt’ e mai greu de găsit. Ascultăm povești grele care ne-nmoaie sufletul. Ne place să ne considerăm salvatori, binefăcători. Greșit. Uneori suntem doar mercenari ai propriului suflet. Bunăoară, de când bătrânul din colț, cel cu chiștoacele, mi-a povestit de periplul englezesc, s-a rupt vraja. Cafeaua-mpreună nu mai are același gust, iar ajutorul meu pare forțat și oferit cu-ndoială. Poate că rolul meu, de potențial mic salvator, s-a-ncheiat, iar vanitatea, orgoliul (?) își strigă nevoia de biruință.

Când oferi ceva, orice, fă-o din toată inima! Fără motiv, analiză sau scheme mixte spre așa-zis consecințe. Fă-o doar pentru celălalt. Sau n-o mai face deloc. E mai corect.